fotograf profesionist

Fotograf și atât sau îmi place fotografia

Bine, recunosc…îmi place fotografia. Atât demult, încât am transformat-o uneori în meserie, alteori în artă. Nu-mi amintesc exact de când a început această pasiune sau când am făcut prima fotografie, dar mi s-a întipărit bine în trup și în suflet. Cu alte cuvinte, eu și aparatul de fotografiat suntem unul și același, aproape de nedespărțit. Ca în bancul meu preferat, îl știți?

„Un Nikonist se duce să-si cumpere Fornetti:

– Cu ciocolată aveți?

– Da. De cât să fie?

– D70…ba nu, D80… ba D70…”

Tocmai pentru că între noi există această „poveste de dragoste”, nu scăpăm de întrebările stereotip. Știți ca acelea cu …„auzi, dar tu când te însori?” și după ce o faci urmează „dar un copil când ai de gând să faci?” și după ce ai și copilul vine următoarea întrebare „dar un frate sau o surioară când îi faci?” și ele continuă. Tot așa, când spun cuiva că sunt fotograf, inevitabil urmează „…și ce fel de fotograf ești?” sau „…și ce fotografiezi?”.De fiecare dată zâmbesc. Aproape nimeni nu ratează aceste întrebări. Să vă spun un secret. Ceea ce mă face fotograf nu este ceea ce fotografiez, ci felul în care văd lumea prin obiectivul meu. Dacă fotografiile mele arată dincolo de imaginea unui fluture, reușesc să surprindă mai mult decât un chip uman sau îți arată un peisaj care își tare respirația,atunci…un astfel de fotograf sunt eu. Dacă atunci când privești o fotografie de a mea și o poți comenta ca pe un tablou pictat, atunci un astfel de fotograf sunt eu și dacă vezi o fotografie de a ta făcută de mine și exclami: „O, Doamne…așa frumos zâmbesc eu?”, atunci un astfel de fotograf sunt eu.

Nu mă întreba niciodată ce fel de fotograf sunt, pentru că mai devreme sau mai târziu îți vei da seama. Știu eu cum să fac asta, pentru că sunt profesionist.