Scrisoare de suflet

Scrisoare de suflet, pentru suflet – prezent, viitor și eternitate
Este seară iar și e momentul potrivit să-mi las sufletul să respire, să scrie și să transforme cuvintele într-o poveste vie. E din nou seară, o nouă seară în care nu uit de cât de recunoscătoare sunt vieții, cât de multe a făcut Dumnezeu pentru mine și câte minuni a înfăptuit și-apoi Le-a trimis în viața mea – nu întâmplător, ci cu un scop precis. A trimis în calea mea minuni umane și e foarte adevărat că.. nu toate acestea au rămas până acum cu mine, dar asta nu înseamnă că au încetat vreo secundă să fie ceea ce sunt cu adevărat: minuni și îngeri umani ce trăiesc printre oamenii simpli.
Sufletul meu pictează acum în inima tuturor acelor persoane speciale fiecare literă, cuvânt și emoție – o scrisoare a cărei hârtie nu se va îngălbeni datorită timpului ce se va așterne peste ea… pictează cu litere de iubire un mesaj plin de recunoștință, de dragoste și prețuire, dar și imprimă pentru totdeauna o dovadă vie a schimbării pozitive care va urma în viețile tuturor – inclusiv a mea.
Și să nu crezi că această scrisoare specială va face parte doar din sufletul tuturor persoanelor dragi care se recunosc, dincolo de cuvinte, fără să aibă nevoie de nume sau altă etichetă. Nicio șansă. Această scrisoare va fi și în inima mea, va fi exact ca un simbol al iubirii, un semn clar al evoluției mele – cu ajutorul vostru, o modalitate prin care eu să nu mă mai întorc niciodată la ființa care-am fost în trecut, ci a unei persoane fericite – ce a învățat din nou să zboare și să privească cu încredere spre viitor.. și absolut niciodată să nu mai lase privirea-n pământ, ci întotdeauna să privească zâmbind spre cer.
Unele suflete mă cunosc de ani, alții de luni sau poate zile – nu prea mai știu, căci timpul zboară nemilos prin mine, iar eu trec încrezătoare prin viața – care greu m-a încercat, dar și ridicat; niciodată singură, ci și cu ajutoare de nădejde: voi, dragii mei – voi ați fost și veți fi lumănările mele veșnic aprinse, luminile vii care-mi vor arăta calea și-mi vor insufla încredere și dărui căldură în orice moment în viața mea – indiferent dacă veți fi aproape sau departe.. și distanța ne va separa, dar sufletele ne vor fi mereu unite, luminate de iubire și amintirea unei bucăți de viață pe care am împărțit-o cândva.
Știu că nu a fost ușor! Mai știu că de foarte multe ori am meritat să fiu lăsată singură, dar voi, steluțe luminoase de pe cerul vieții mele nu v-ați stins, nu ați dispărut și nu m-ați abandonat – nu ați renunțat la lupta de a mă îndrepta, de a mă readuce pe calea bună și de a vedea în mine OMUL, nu faptele și tristețea care v-am produs-o. Voi, ați continuat să fiți parte din viața și sufletul meu, nu mi-ați întors spatele și nu ați plecat, deși eu v-am alungat din viața mea .. și nu doar o dată. Voi ați rămas în spatele ușilor închise de mine.. așteptând să dau la o parte zăvoare și lacăte, piedici și orgolii. Ați așteptat și ați înțeles că mi-e greu, că mi-e rău și că am nevoie mereu de ghidarea voastră – uneori precum un copil mic. Știți doar voi – și eu, cât de grea a fost fiecare luptă a mea. Și nu ați plecat nici măcar atunci când aveați de dus propriile lupte. Voi, doar voi, curajoșii mei inimoși ați luptat pe două fronturi, iar azi și mereu sunteți învingătorii și eroii sufletului meu.
M-am întrebat mereu de ce sau cum de ați rezistat. Și azi am primit și răspunsul: ați rezistat pentru că sunteți puternici, pentru că Dumnezeu a întărit inima voastră – frumoasă și plină de lumina iubirii. Ați rezistat pentru voi toți credeți în Dumnezeu, în puterea Lui de a schimba viața oricui, dar mai ales viața mea, care este atât de simplă, dar are infinite bogăți – aduse de voi și scoase la lumină numai și numai cu ajutorul iubirii voastre – pe care mi-o purtați mie.
Știți? Eu nu am ce să vă dau în schimbul binelui pe care mi l-ați făcut, dar știu că veți fi răsplătiți pentru toate: pentru bunătatea, pentru frumusețea revărsată asupra mea, pentru răbdarea voastră. Știu că Dumezeu (pe care-L iubiți atât de mult) vă va răsplăti curând și nu doar asta. El va împlini cea mai arzătoare dorință a voastră, căci nimic nu e imposibil pentru El. Dumnezeu nu uită că L-ați ajutat, dar nici eu nu voi uita vreodată!
Voi, minunile mele iubiți pe Dumnzeu, dar să nu uitați că și Dumnezeu vă iubește și vă mulțumește pentru că sunteți mesagerii Lui speciali. Și eu vă iubesc și vă mulțumesc – aș vrea să auziți asta întotdeauna când vă este greu.
O minune are nevoie de minuni ca să transforme viața oricui într-o minune!

Frumusetea

Frumusețea – o căutăm mereu, dar o ignorăm total de cele mai multe ori. Frumusețea e căutată și acceptată doar dacă e vizibilă, dar uităm să o căutăm în interior, să o simțim cu întreaga noastră ființă. Frumusețea este și o stare de spirit, este haina sufletului nu doar o eticheta a trupului. Frumusețea stă și într-o lacrimă vărsată pentru cel iubit, există și în îmbrățișarea unui copil, în mângâierea unei tinere care-și plânge amar durerea. Tot frumusețe ascunde și natura în orice anotimp și tot pe ea o descoperim în cărți sau în zâmbetul inocent. Frumusețea o vezi și dacă ridici ochii spre cer și zâmbești. Frumusețea este în tine și o vezi și-n interiorul aproapelui, frumusețea nu trece, ea face pact cu timpul și se ascunde în ochii blânzi, pe buzele care știu să spună un cuvânt bun care să vindece dureri, pe obrazul ridat care a spus povești în miez de iarnă la gura sobei. Frumusețea se ascunde în sânul care te-a crescut și în mâinile care te-am ridicat de fiecare dată de jos. Frumusețea există și-n chipul bătrânii de pe stradă și-n graba tinerei elegante. Ea stă și-n fulgul de nea, dar și-n parfumul florilor de cireș. Frumusețea adevărată, simplă și completă ești TU!